Ca un ropot de ploaie, cuvintele Tale
Lovesc în ferestre închise
Și picurii vieții, într-un cântec de jale
Inundă aleanuri și vise.
Ca o pală de vânt, Duhul Tău se coboară
Plutind peste gânduri și fapte
Și-a Ta adiere trufia doboară
Stârnind existențe în noapte.
Ca un fulger din slavă, Lumina divină
Deschide prin har orizonturi
Și drumul Golgotei, neuitata colină
Împarte-omenirea în fronturi.
Ca un val ce se sparge în țărmuri de mare
Se stinge mustrarea divină
Și cugete-atinse de blânda chemare
Se leapădă astăzi de vină.
Ca bobul ce moare în lutul cel negru
Te-ai stins colo sus la Calvar
Și-n marea-Ți iubire, Tu, Omul integru,
Ai născut din sămânță, lăstar.
Ca un fulg alb de nea ai pătruns Tu în lume,
O mană cerească-n pustie
Și-n scurtu-Ți popas, preaiubitul Tău nume
Rămas-a stindard și făclie.
Ca un clopot ce bate în tonuri funeste
Se zbat astăzi inimi răpuse
Și-n marea-ndurare, din înălțimi celeste,
Cobori Tu cu slavă, Isuse.
2004, Deva - Lucica Boltasu
Nu stiu daca-i prima poezie,dar continua.Excelent si ziditor;
Isus este totul!